Da, ati ghicit: imi place Minulescu. Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc. Nu, ci despre faptul ca desi par a fi "doar" o mama de baieti, desi majoritatea posturilor mele imi lauda progeniturile, sunt mult mai mult. (oare poate fi ceva mai mult decat a fi mama?).
In primul rand sunt femeie. Wow, am zis-o. Nici nu v-ati fi dat seama de asta, nu? Sunt o femeie frumoasa, cu o familie perfecta si o viata in roz. Sic.
Sunt sotie. Am o relatie deja de 12 ani; o casnicie de aproape 10 si un sot minunat, pe care nu l-as schimba pentru nimic in lume.
Sunt menajera si bucatareasa. Una nu prea stralucita, as putea spune.
Sunt fiica. Sunt norocoasa ca parintii mei traiesc si inca sunt impreuna. Ceea ce va doresc si voua.
Dunt sora. E greu dar si foarte frumos sa cresti cu doi frati mai mari. Am invatat fotbal, am fost indian sau cowboy (functie de imprejurari), am avut verile genunchii juliti...
Sunt nasa. Am cununat 3 perechi de fini si-am botezat un baietel. Zic eu cea mai mare realizare.
Sunt fina nasului meu de botez; fina nasilor nostri de cununie. Le multumesc si le ofer dragostea mea.
Sunt expert contabil. Mama ce tare suna! Zici ca eu am pus coada la pruna.
Sunt invatatoare cu diploma. Momentan diploma se umple de praf prin sertare.
Sunt o buna prietena. Ascult si povestesc, imi beau cafeaua virtuala sau reala cu prietenii mei , ii ajut cand au nevoie, le ofer informatii cand am.
Sunt eleva. Inca invat. Am o meserie dificila care trebuie aprofindata mereu.
Dar mai presus de toate sunt OM. Un om care vede unde ajuns si se bucura de ce a realizat. Un om care asteapta cu nerabdare sa ajunga acasa la copiii sai. Da, ati ghicit, tot MAMA sunt. Si la inceputul zilei, si la sfarsitul ei. O mama binecuvantata si fericita, multumita sa-ai creasca fiii cat mai bine. Toate insusirile de mai sus isi pierd substanta atunci cand apar in scena copiii. Alaturi de ei sunt mami, Delia, Maria sunt toata dragostea ce se poate revarsa asupra unei fiinte. Si pentru asta le multumesc din suflet.
Avem timp
Avem timp
“Avem timp pentru toate. Sa dormim,
sa alergam in dreapta si in stanga,
sa regretam ce- am gresit si sa gresim din nou,
sa- i judecam pe altii şi să ne absolvim pe noi insine,
a vem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce- am scris, sa regretam ce- am scris,
avem timp să facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluziisi sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne- alungam intrebările,
sa amanăm raspunsurile,
avem timp sa sfaramăm un vis si sa- l reinventam,
avem timp să ne facem prieteni, sa- i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa- aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le- ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.”
http://octavianpaler.ro/poezii/abbiamo-tempo/
Nu stiu ce-as mai putea adauga. Doar faptul ca e momentul sa ne revedem prioritatile.
N-am mai scris de mult despre picii mei. Nu ca n-as avea ce scrie. Doar ca am impresia ca ma repet. Nu pot decat sa spun, iar si iar , cat de mult ii iubesc, ce mult inseamna ei pentru mine.
Astazi vreau sa va vorbesc despre niste oameni adevarati, care isi dedica timpul liber formarii spiritului copiilor. Oameni care au rabdare sa le explice picilor de 5-14 ani cum e cu artele martiale, cu spiritul, curajul si disciplina.
Jo implineste 2 ani de cand practica Taekwon-do. In acesti doi ani am observat multe modificari in comportamentul lui. Imi place ca, pe zi ce trece, devine tot mai serios. Isi formeaza coordonarea, iar disciplina si munca in echipa au devenit o a doua natura a lui. Si asta datorita sportului.
Clubul se numeste "Puma", este, normal, in Sibiu, si nu pot avea decat cuvinte de lauda despre Cipi, Alin si Adi. Daca veti arunca o privire pe situl lor veti vedea ca nu s-au limitat doar la timpul petrecut la sala. Au organizat intalniri sub genericul "Taekon-do Family" cu scopul de a se cunoaste mai bine. Au organizat si o campanie ''SPUNEM NU DROGURILOR, ALCOOLULUI, VIOLENTEI / SPUNEM DA SPORTULUI SI SANATATII''. Nu are rost sa va explic scopul acestei campanii. Si, nu in ultimul rand, clubul a fost mereu la inaltime, la toate competitiile la care a participat.
M-am trezit zilele trecute cu o informare de la scoala prin care mi se aducea la cunostinta ca trebuie sa decid daca sa-mi vaccinez sau nu puiul impotriva virusului AH1N1. Acu, numai mama sa nu fii. Cum poti tu stii daca decizia ta este cea corecta sau nu? Sa luam putin variantele la puricat:
1. Vaccinez copilul, pentru ca mi-e teama sa nu ia virusul.
In situatia de mai sus exista probabilitatea (mica, mare, n-am de unde stii, doar nu sunt experta), ca vaccinul produs de Cantacuzino si mediatizat cu surle si trambite sa aiba efecte adverse. Mi se pare logic: vaccin nou, testat intr-o perioada mult prea scurta duce automat la riscuri mai mari sau mai mici, da, foarte important, necalculabile. Adica inca n-am gasit informatiile care sa-mi garanteze ca vaccinul nu are nici un efect negativ pe termen lung.
2. Nu vaccinez copilul, pentru ca mi-e teama de vaccin (conform logicii de mai sus)
E, aici apare o problema mai grava: in cazul in care, doamne feri, puiul meu va contacta virusul, imi voi face o groaza de procese de constiinta. Pentru ca as fi putut sa-l vaccinez si n-am facut-o.
Voi cum ati reactiona?
Eu am ales sa refuz vaccinul. Pe langa logica de la punctul 1, am mers si pe ideea ca, daca noi nu ne-am vaccinat, pe el de ce l-as vaccina? Mai ales ca chiar nu cred in vaccinul asta.
Concluzia? Inca un exemplu in care statul roman nu a reusit sa ma convinga ca o actiune a lui este in favoare mea si a familiei mele.
Stiti desenele Bakugan? Bakuganii sunt niste luptatori care, cand acumuleaza suficienta experienta in jocuri evolueaza. Devin mai puternici si-si pot folosi mult mai bine abilitatile pentru a proteja planeta.
Bun, asa ma simt si eu acum. Odata cu noul an am evoluat. Sunt mai senina, mai deschisa si mult mai relaxata. Serviciul pierde teren in favoarea familiei si dezvoltarii personale. Si toate astea in urma unor experiente mai mult sau mai putin placute.
Sper ca modificarile care m-au cupris sa fie de bun augur pentru baietii mei. De fapt totul se reduce la familie. Nu mai am planuri de mariri personale, nu mai vreau sa strang ca o furnicuta. Vreau sa ofer. Si ce-i mai important, imi ofer inima. Familiei mele si lumii inconjuratoare.
Am castigat prieteni nepretuiti. Cei mai buni prieteni ai mei sunt niste nume in lista de mess sau pe un blog oarecare. Dincolo de ceea ce transmit in spatiul virtual, acesti oameni au stiut sa-mi spuna o vorba buna atunci cand am avut nevoie. Multumesc. Aceste persoane au contribuit si contribuie tot mai mult la noua EU.
Incerc sa nu mai judec. Asta e foarte greu. Pentru ca eu sunt o persoana foarte critica. Dar ma straduiesc.
Meditez mai mult. Ma opresc in mijlocul problemelor, incerc sa ma detasez, le analizez si trec mai departe.
Iubesc. Iubirea a facut parte din mine dintotdeauna. Dar mereu am pus o stvila la preaplinul inimii mele. Gata. Am dat drumul la dragoste. Acum iubirea e in mine. Eu sunt iubirea.
Incerc sa nu ma mai las influentata de mediul extern politic economic sau social. Doresc doar sa-mi ocortesc cuibul si sa traiesc linistita alaturi de cei dragi. Am obosit sa lupt cu morile de vant. Am obosit sa ma lamentez. Iau totul cum vine si, intre timp, ma mai relaxez putin.
Imi hranesc mintea. Asa cum vrea ea sa fie hranita. Cu informatii, cu beletristica, cu cifre, legi si regulamente. Cu notiuni noi, cuvinte straine si multe informatii "paranormale". Devin un burete care absoarbe tot ceea ce este informatie.
Ma analizez tot mai mult. Ceva se intampla cu mine. Cu noi toti. Trebuie sa ma lamuresc ce anume. Si poate ca intr-o zi voi avea acea revelatie.
Gata, am reusit sa-mi infrang si teama de ridicol. Va dau liber la a-mi critica aceasta postare cel putin siropoasa. Da, am trecut de la Delia care si autocenzura sa nu fie prea "ciudata" la Delia care exprima mult mai mult din sentimentele sale. Ciudat e ca, odata depasita aceasta teama de ridicol, sentimentele se elibereaza asemenea unui tavalug.
M-am schimbat, am evoluat. si odata cu mine si ceea ce va aparea de acum in acest jurnal personal.
|
|
E-mail: rdelia06@gmail.com
-
Vizitatori:
20.299
-
Insemnari:
143
-
Comentarii:
313
|
E-mail: rdelia06@gmail.com
