joalex
Jo si Alex in viata lor de zi cu zi

Dilema de mama
     media: 0.00 din 0 voturi

M-am trezit zilele trecute cu o informare de la scoala prin care mi se aducea la cunostinta ca trebuie sa decid daca sa-mi vaccinez sau nu puiul impotriva virusului AH1N1. Acu, numai mama sa nu fii. Cum poti tu stii daca decizia ta este cea corecta sau nu? Sa luam putin variantele la puricat:

1. Vaccinez copilul, pentru ca mi-e teama sa nu ia virusul.

In situatia de mai sus exista probabilitatea (mica, mare, n-am de unde stii, doar nu sunt experta), ca vaccinul produs de Cantacuzino si mediatizat cu surle si trambite sa aiba efecte adverse. Mi se pare logic: vaccin nou, testat intr-o perioada mult prea scurta duce automat la riscuri mai mari sau mai mici, da, foarte important, necalculabile. Adica inca n-am gasit informatiile care sa-mi garanteze ca vaccinul nu are nici un efect negativ pe termen lung.

2. Nu vaccinez copilul, pentru ca mi-e teama de vaccin (conform logicii de mai sus)

E, aici apare o problema mai grava: in cazul in care, doamne feri, puiul meu va contacta virusul, imi voi face o groaza de procese de constiinta. Pentru ca as fi putut sa-l vaccinez si n-am facut-o.

Voi cum ati reactiona?

Eu am ales sa refuz vaccinul. Pe langa logica de la punctul 1, am mers si pe ideea ca, daca noi nu ne-am vaccinat, pe el de ce l-as vaccina? Mai ales ca chiar nu cred in vaccinul asta.

Concluzia? Inca un exemplu in care statul roman nu a reusit sa ma convinga ca o actiune a lui este in favoare mea si a familiei mele.


Nevoia de schimbare
     media: 0.00 din 0 voturi

Stiti desenele Bakugan? Bakuganii sunt niste luptatori care, cand acumuleaza suficienta experienta in jocuri evolueaza. Devin mai puternici si-si pot folosi mult mai bine abilitatile pentru a proteja planeta.

Bun, asa ma simt si eu acum. Odata cu noul an am evoluat. Sunt mai senina, mai deschisa si mult mai relaxata. Serviciul pierde teren in favoarea familiei si dezvoltarii personale. Si toate astea in urma unor experiente mai mult sau mai putin placute.

Sper ca modificarile care m-au cupris sa fie de bun augur pentru baietii mei. De fapt totul se reduce la familie. Nu mai am planuri de mariri personale, nu mai vreau sa strang ca o furnicuta. Vreau sa ofer. Si ce-i mai important, imi ofer inima. Familiei mele si lumii inconjuratoare.

Am castigat prieteni nepretuiti. Cei mai buni prieteni ai mei sunt niste nume in lista de mess sau pe un blog oarecare. Dincolo de ceea ce transmit in spatiul virtual, acesti oameni au stiut sa-mi spuna o vorba buna atunci cand am avut nevoie. Multumesc. Aceste persoane au contribuit si contribuie tot mai mult la noua EU.

Incerc sa nu mai judec. Asta e foarte greu. Pentru ca eu sunt o persoana foarte critica. Dar ma straduiesc.

Meditez mai mult. Ma opresc in mijlocul problemelor, incerc sa ma detasez, le analizez si trec mai departe.

Iubesc. Iubirea a facut parte din mine dintotdeauna. Dar mereu am pus o stvila la preaplinul inimii mele. Gata. Am dat drumul la dragoste. Acum iubirea e in mine. Eu sunt iubirea.

Incerc sa nu ma mai las influentata de mediul extern politic economic sau social. Doresc doar sa-mi ocortesc cuibul si sa traiesc linistita alaturi de cei dragi. Am obosit sa lupt cu morile de vant. Am obosit sa ma lamentez. Iau totul cum vine si, intre timp, ma mai relaxez putin.

Imi hranesc mintea. Asa cum vrea ea sa fie hranita. Cu informatii, cu beletristica, cu cifre, legi si regulamente. Cu notiuni noi, cuvinte straine si multe informatii "paranormale". Devin un burete care absoarbe tot ceea ce este informatie.

Ma analizez tot mai mult. Ceva se intampla cu mine. Cu noi toti. Trebuie sa ma lamuresc ce anume. Si poate ca intr-o zi voi avea acea revelatie.

Gata, am reusit sa-mi infrang si teama de ridicol. Va dau liber la a-mi critica aceasta postare cel putin siropoasa. Da, am trecut de la Delia care si autocenzura sa nu fie prea "ciudata" la Delia care exprima mult mai mult din sentimentele sale. Ciudat e ca, odata depasita aceasta teama de ridicol, sentimentele se elibereaza asemenea unui tavalug.

M-am schimbat, am evoluat. si odata cu mine si ceea ce va aparea de acum in acest jurnal personal.


La multi ani!
     media: 0.00 din 0 voturi

Se pare ca prima postare din orice nou an are titlul fix. Asa ca ma conformez.

Am avut timp sa ma acomodez cu noul an si, cel mai important, cu noile temeri. Temeri in mare parte ireale, dar amplificate de imaginatia mea si de tendinta fireasca a femeilor (deci si a mea) de a face scenarii inainte de a se afla in fata faptului. Asa ca declar razboi acestor temeri. Si le provoc sa dispara din mintea mea pentru totdeauna.

Noul an m-a adus mai aproape de familie si de prieteni. Vechiul an m-a imbogatit cu fini. Viata mea e mai frumoasa ca oricand. De n-ar fi monstrii astia imaginari, as fi demna de invidiat.

Una peste alta, in ciuda faptului ca la un moment dat am vrut sa renunt la blog, am revenit si sunt mai determinata ca oricand sa va ofer aberatiile mele in acest spatiu virtual.

LA MULTI ANI 2010!



   
 
Powered by www.ablog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare