joalex
Jo si Alex in viata lor de zi cu zi

Ce-am fost intr-o viata anterioara?
     media: 0.00 din 0 voturi

Intr-o viata anterioara am fost
Papadie


Acu nu stiu daca am trait in Germania sau nu. Doamna Papadie, n-am zis-o eu.


Love is in the air
     media: 0.00 din 0 voturi

Azi voi vorbi despre dragoste. Asa, ca la scoala.

Scriind o scrisoare, am enumerat tipurile de dragoste. Tot ca la scoala: dragostea fizica, pentru jumatatea ta, dragostea de fiu/fiica, dragostea de mama, dragostea pentru cei din jur, dragostea pentru Dumnezeu... Or mai fi si alte tipuri, nu stiu. Stiu doar ca eu respir dragoste. Si sper sa nu sufoc pe cineva...

Tot ceea ce fac, fac din dragoste. Dragostea pentru meseria pe care mi-am ales-o, dragostea pentru oameni. Acesta este, poate, si motivul pentru care incerc sa fiu cat mai buna in meseria mea. Si poate, tot de aceea, nu-mi plac jumatatile de masura.

Azi nu voi vorbi despre familie. E de la sine inteleasa dragostea mea pentru ei. As putea vorbi o zi intreaga doar despre mama mea. Dar nu, azi voi prezenta dragostea pentru lucruri mai indepartate.

Sf Augustin spunea: "Iubeste si fa ce vrei". La prima vedere, acest indemn pare putin libertin in exprimare. De fapt, eu il inteleg prin faptul ca acolo unde exista dragoste, nu poate fi loc de cel mai mic strop de rau. Dragostea e pura, frumoasa si tot ceea ce este facut in numele ei, nu poate fi gresit.

Pentru mine, dragostea este motorul vietii. Eu respur iubire. Si iata cum devin dulce ca o savarina. Dar ce sa fac daca asta simt? Nu pot ura, nu ma pot certa cu cineva si, arareori refuz pe cineva. Si atunci cand o fac, nu am inima impacata.

Si oare cine poate exprima dragostea mai bine ca Nichita?:
Vârsta de aur a dragostei


Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubeşte,
şi iată, m-am trezitcă lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre elefără să mă rănesc.

E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
şi iată-mă fără să dorm,
aievia văd zeii de fildeş,
îi iau în mână şi
îi înşurubez râzând, în lună,
ca pe nişte mânere sculptate,
cum trebuie că erau pe vremuri,
împodobite, roţile de cârmă ale corăbiilor.

Jupiter e galben, şi Hera
cea minunată e argintie.
Izbesc cu stânca-n roată şi ea se urneşte.
E un dans iubito, al sentimentelor,
zeiţe-ale aerului, dintre noi doi.
Şi eu, cu pânzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, şi lucrurile vin
tot mai aproape,
şi pieptul mi-l strâng şi mă dor.

( Nichita Stanescu )


Voi cum simtiti dragostea?


MJ - Gone too sonn
     media: 0.00 din 0 voturi






Deci chiar nu pot sa nu vars o lacrima. Maine voi fi mai vesela. Va pup.


La "cules" de miere
     media: 0.00 din 0 voturi

La sfarsitul unei saptamani obositoare, plina de cifre si acte, am reusit sa ma relaxez prin munca. Sambata (pana la distractie, munca) si ieri, duminica am extras mierea culeasa cu atata harnicie de albinute. De fapt ele culeg nectarul, dar, de, nu intram in explicatii tehnice.

La cata munca am bagat in astea doua zile, azi ar fi trebuit sa fiu cazuta de oboseala. Dar, prin nu stiu ce minune, munca fizica ma relaxeaza. Poate si pentru ca saptamanal petrec o groaza de ore in fata calculatorului.

Dar sa incep cu inceputul. Sambata, in jurul orei 11 am ajuns in livada/stupina cu ochii cazuti in gura de somn. Nici nu-i de mirare, daca ne gandim ca vineri am lucrat 12 ore. Mi-am luat rapid atributiile in serios si am pornit la "descapacit" fagurii plini de miere. Ramele descapacite le bagam in "centrifuga" si extrageam mierea stransa cu truda. Daca voi credeti ca munca asta este usoare, sa stiti ca m-am ales cu febra musculara la antebrat de la descapacit.

Cam asta era treaba mea. Aveam grija sa descapacesc ramele aduse de tata de la stupi. Ehe, nici nu stiti cata grija necesita operatiunea de maturare a albinelor de pe rame...

In aste doua zile de munca fizica (4-5 ore / zi cu pauze foarte scurte), am reusit sa-mi incarc bateriile si sa ajung azi, luni, cu elan la munca.

Partea foarte buna a fost ca timp de doua zile am stat "la iarba verde", in livada, intr-o zona feerica. Prin fereastra cabanei in care lucram, se vedea o creanga de mar, plina de fructe ce abia dadeau in parg. Mai ca as fi pictat-o asa bine arata. Livada este pe deal, iar panorama este incredibila. Pur si simplu ai la picioarele tale intreg Sibiul. Acolo, in livada, merele se mananca doar de pe jos. Cele din pom sunt acre. :) La urdinisul stupilor este forfota. Albinele vin si pleaca intr-un ritm naucitor. Zumzetul lor este atat de placut, incat chiar nu ai nevoie de alta muzica.

Asa ca, oameni buni, evadati in natura. Cum prindeti ocazia, luati-o din loc. Veti reveni cu mai multa energie si, mai ales cu o pofta de viata extraordinara.


Amintiri
     media: 0.00 din 0 voturi

Va mai amintiti copilaria?

Vara petrecuta la tara, la bunici, cand dealurile din jurul satului ni se pareau prea putine pentru planurile de expeditii facute cu gustul placut al anticiparii; strada plina de strigatele vecinilor, copii mari si mici, care in joaca lor uita de frig, foame sau somn; excursiile cu clasa asteptate cu nopti de nesomn si petrecute cu mare drag; cartile citite pe furis, in timp ce trebuia sa facem lectii, sau inainte de-a merge la scoala; livada plina de pomi fructiferi care niciodata nu erau prea multi pentru gustul nostru de aventura; saniusul iarna, alaturi de frati si prieteni...

Toate aceste amintiri placute pentru noi sunt, imi place sa cred, realitate pentru copiii nostri. Cu unele mici modificari: tara bunicilor se limiteaza la curtea si gradina proprie; orele petrecute afara sunt limitate de cele petrecute in fata televizorului sau calculatorului; excursiile cu clasa sunt suplimentate si de plecarile la competitii; apare si sportul ca activitate extrascoalara; ...

Vazand cele doua perspective, nu pot sa nu ma gandesc cat de senina si lipsita de griji este copilaria. Asta in conditiile in care exista in plan departat parintii ce vegheaza...




Azi sunt trista
     media: 0.00 din 0 voturi



Buna dimineata
     media: 0.00 din 0 voturi

Poftiti la o cafea! Azi va deschid usa inimii mele si va invit pe toti la o cafeluta. Am de toate felurile. Cu sau fara cofeina, cu zahar sau cu miere, cu lapte sau frisca. Fiecaruia dupa pofta inimii.

In felul acesta va multumesc ca, de 9 luni deja, imi calcati zilnic pragul ca sa mai cititi ce debitez pe-aici. Ne-am intristat si bucurat impreuna, m-am laudat voua cu familia mea si, timid, am inceput sa-mi etalez cunostintele de economist. Am cochetat si cu politica, dar, m-am enervat si mi-am revenit de pe terenurile cele miscatoare ale politichiei. Dar nu se stie niciodata.

Azi iar sunt mama. Si imi fac griji. Si incerc sa ma linistesc. Jo merge in Oradea la concurs. Va tin la curent. SI ii tin si pumnii.

Va place cafeaua? Pofta!


La vita e bella
     media: 0.00 din 0 voturi

A castigat un oscar. Dar merita mai mult. Pentru lectia de viata pe care ne-a dat-o. Pentru sacrificiul facut. Pentru pofta imensa de viata aratata in orice conditii.

Asa e modelul. Dar noi cum suntem? Noi ne plangem: ca avem prea mult/putin de lucru. Ca avem prea mult/putin timp. Ca avem prea multi/putini bani. Ca avem sau nu avem te miri ce. Ca suntem/nu suntem intr-un anumit loc. Ca avem baiat si vroiam fata. Ca aveam fata si vroiam baiat. Ca avem/nu avem noroc.

Ati prins ideea? Indiferent ce avem/nu avem, noi ne plangem. De ce oare? Poate pentru ca asa ne-am invatat. Poate pentru ca suntem prea ocupati sa ne gandim la ce vrem, ca sa ne uitam la ce avem. Poate pentru ca suntem oameni.

Si-acum, normal, vine sfatul. Haideti sa ne multumim cu ce avem! Sa incepem ziua cu zambetul pe buze. Sa ne iubim partenerii, copiii, familia neconditionat. Sa traim azi. Sa muncim cu drag. Sa ne bucuram de fiecare clipa.

Asa ca merita?

Smile, tomorow will be worse!


Mix de vara
     media: 0.00 din 0 voturi

Nu stiu voi cum stati, dar eu mi am putin si-o iau pe aratura. Sau am luat-o deja? Uff! E inchidere de luna, cumulata cu termenul depunerii bilanturilor. Pentru cei neinitiati, nu conteaza ce sunt bilanturile. Trebuie doar sa stiti ca sunt lungi si, din punctul meu de vedere, inutile.

Acum n-ar trebui sa ma plang, ca doar eu mi-am ales meseria asta. Dar cum sa nu plangi, sa nu urli, cand de dimineata pana se face ora de plecat acasa, stai cu ochii in calculatorul asta pacatos? Uff! Fa declaratiile, fugi de le depune, vezi sa bta soldurile, vezi ca... Dar pana cand? Pana la pensie, nu?

In alta ordine de idei, lumea merge mai departe: Bogdana are un flacau voinic. Sa-ti traiasca praslea! Alina a mai adus pe lume o caprita. Felicitari, mamico! Mara si-a impartit matii. Sa ai parte de negricios! Si multa sanatate. Si multi ani piticului Max, Mara. Nu va stiu, nu va cunosc, dar va cunosc de-o viata.

Piticii mei cresc bine mersi.

Alex: Hai, mami, sus!
Eu: Stau putin intinsa, mami. Ma doare capul.
Alex: Pup capul tau, mami.
Dupa ce ma pupa
Alex: Gata mami, nu mai doare capul. Hai, sus!

Asa ca, drgi mamici, daca u va simtiti bine, luati-va medicamentul si porniti cu pupici inainte!


Cine vrea un pisic mic mic?
     media: 0.00 din 0 voturi

Sa arunce o privire aici. Mara nu-i poate tine.


pagina urmatoare >>


   
 
Powered by www.ablog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare